singur in mijlocul tuturor

e greu sa te afli in grup dar in acelasi timp e groaznic sa nu fii in niciun grup, sa fii singur......cand apartii de un grup e greu sa te afirmi 100% in el...fiecare dintre noi are micile lui secrete de care ne rusinam in public si totusi care ne fac fericiti cand suntem acasa...cand esti intr-un grup trebuie sa ai anumite standarde si uneori e greu sa le respecti....e ca si cum te-ai afla intr-un grup de rockeri si iti place si tie rock-ul si iti place sa fii cu ei insa prin calculator undeva ai si o manea, doua(app eu urasc manelele...imi pare rau dar nu m-am putut abtine :P) sau chia o britney spears :)) ....sau chiar viceversa sau poate ca iti place sa te uiti la telenovele sau te simti foarte bine cand stai pe toaleta sau sa mergi gol prin casa si totusi ti-e foarte rusine sa recunosti de fata cu prietenii.......
sau cand esti in familie sau la o petrecere unde esti in centrul atentiei si trebuie sa stai drept, sa zambesti, sa saluti pe toata lumea si tu nu vrei altceva decat sa strigi si sa fugi de acolo sa fii liber...sau cand vrei sa fii singur si lumea te tot freaca la cap si vrea ceva de la tine...sau cand iesi prin oras si nimeni nu te baga in seama si desi esti cu prietenii te simti mai singur ca niciodata......
e greu sa fii filozof, sa ai o parere frumoasa asupra vietii si ceilalti sa ti-o strice....de ce e atat de greu sa fii om, cand trebuie sa ai anumite standarde impuse de societate, de mediul incanjurator, sa fii singur in mijlocul tuturor.........

frica.....

toata viata ne confruntam cu ea....cand suntem mici e bau-bau...daca nu e bau-bau e tiganu sau politistul sau altceva.....ca vine si ne fura daca nu suntem cuminti(o mica parantaza: e o melodie cantata de copii care e tampita rau si refrenul suna cam asa :"nu mie frica,numie frica de bau-bau...de fiecare data ma inveseleste :)) )....pana la 7 ani(chiar si dupa) mai e frica de intuneric provocata de filmele de groaza la care copii nu au voie dar se uita....big mistake...cand eram mica m-am uitat la filmul "Omul lup" cu Jack Nicholson si Michelle Pfeiffer si e acolo o scena in care arata cum se transforma in om lup.....trei sau patru am de zile am trait cu impresia ca omul lup e sub patul meu si noaptea nu puteam sa stau singura pe intuneric in orice camera....la fel se intampla cu toti copii mici....din cauza neglijentei parintilor pot deveni in paranoici...la mine nu e cazul...sper ....:D......apoi incepe scoala....ti-e frica de doamna sau de "aia mari" sa nu te ia la bataie.....tie frica sa nu afle parintii de note, de absente...ti-e frica sa nu te asculte la materia X ca nu ai invatat.......apoi ajungi la facultate...tie frica sa nu pici un examen, tie frica sa nu lovesti masina ca parintii poate nu iti mai iau alta......iti iei o slujba, treci de facultate...tie frica ca poti ramane fara bani pentru facturi sau se afla de afacerile tale dubioase...tie frica sa nu iti ia casa foc...sa nu faci accident si sa mori....
desigur mai sunt si fobiile, o stare de frica bolnavicioasa...cum ar fi claustrofobia sau teama de inaltimi, de serpi...etc ....uneori te miri de ce poate un om sa aiba o fobie.....dar eu cred ca oamenilor cel mai frica le e de moarte...de ce oare?....ce cred ei ca se intampla...nu inteleg de ce se tem asa...poate ca sunt foarte pacatosi...nu cred....atunci nu-mi explic...moartea e o simpla trecere spre ceva mai bine catre ceva mai rau...mie nu mi-e frica de moarte...cand am sa mor(stiu ca e cam aiurea sa ma gandesc acum ca o sa mor dar e realitatea cruda...azi scriu aceste randuri dar maine, doamne fereste paote nu am sa mai fiu....orice se poate intampla oriunde, oricui la orice ora...) o sa fiu impacata pentru sper sa-l vad pe Dumnezeu si sa merg in rai....poate ca unora le e frica sa moara ca pierd tot ce au strans intr-o viata...la ce bun atatea bogatii, atatea lucruri ca pana la urma tot la 2m sub pamant ne ducem, nu?....desigur unii nu cred in Rai sau Dumnezeu dar eu ma intreb ei ce cred ca se va intampla dupa moarte cu sufletul nostru..pentru ca suflet avem...avem emotii, sentimente, ganduri...nu?....altfel am fi ca orice animal..nu?...
in fine sa revin la frica....deci ne urmareste toata viata....o fi cineva cara e fara frica...ar fi mai bine sa nu ne fie frica...sa traim o viata fericita, sa fim optimisti, increzatori?....dar oare e chiar asa de rau sa ne fie frica?....uneori invatam o lectie sau ceva util la scoala din cauza ei si aceste invataminte trase ne pot fi utile,nu?.....
dar de fapt ce e frica?...un sentiment de neliniste, de tulburare provocat de un pericol real sau imaginar....de multe ori aceasta frica este ireala...adica provocata de ceva nereal...cum ar fi un film de groaza sau mai stiu eu ce.....ne speriem ca niste copii de bau-bau de lucruri stupide...chiar nu suntem in stare sa ne controlam firea, sentimentele....ne lasam duci de un lucru atat de infim...eu cred ca trebuie sa invatam sa ne controlam frica pentru ca ea uneori poate provoca daune incredibile......

welcome back......

ce dulci sunt cuvintele astea din partea unei persoane dragi de care ai fost despartit mult timp, nu-i asa?.....cand te intorci undeva unde nu ai mai trecut de mult si parca totul iti ureaza bine ai venit te incearca un sentiment placut, nu-i asa?....asa ma simt eu acum...din pacate din cauza unor probleme mai mult sau ma putin importante nu am mai putut scrie pe blog si trebuie sa recunosc ca mi-a lipsit foarte mult.....am intrat azi asi aveam chef sa scriu si nu stiam ce subiect sa aleg si cand am dat new post m-am simtit ca si cum un prieten vechi mi-a zis "bine ai revenit!"...si mi-am zis ce subiect mai bun ca acesta de comentat?......
eu niciodata nu prea am stat mult intr-un loc prea mult timp...nici acasa macar mereu eram la plimbare sau plecata cu treburi si niciodata nu m-am simtit legata de un loc...asta cand eram ceva mai mica....gandurile astea le nutream eu pana intr-o vara cand am stat vreo 3 luni in spania, intre spanioli, fara net, fara nimic in romana doar familia(n.r. eram in vacanta, nu va ganditi la altceva)
si cei care ma cunosc stiu ca nu sunt prea nationalista....ba mai mult chiar as putea spune ca sunt antiromania(imi pare rau pt cei care se simt jigniti, dar asta e opinia mea si va rog nu ma injurati pentru ea)....insa in vara aia mi se facuse un dor de tara incredibil....ma speriasem eu de sentimentele pe care le incercam...in fine m-am intors in septembrie, cu autocarul....pe drum pot sa spun ca plangeam cand vedeam dealurile, imi venea sa sar in sun de bucurie cand auzeam oameni vorbind romana, am luat un fir de iarba cand am oprit si l-am mirosit....si era o priveliste minunata, parca tara ca o mama ma primea inapoi in bratele ei si cu multa dragoste in glas imi sopatea incet "bine ai revenit".....nu mai zic de bucuria pe care am simtit-o cand mi-am revazut prietenii si cu sinceritate imi spuneau "bine ai venit"....
aceasta experienta am mai trait-o deseori, insa nu cu aceeasi intensitate....de fiecare data cand merg intr-o tabara sau sunt plecata o perioada mai lung de acasa pe drumul de intoarcere sunt foarte nerabdatoare sa ajung acasa, la ai mei si sa-i imbratisez si sa imi ureze un bunvenit cald....:D......
desigur aceste cuvinte au un puternic efect cand ti le spune cineva la care tu tii si el la tine si vezi ca iti spune din toata inima, nu se preface pentru un anumit scop sau doar sa fie politicos....de fapt cand cineva spune aceste cuvinte si nu crede il ele, le spune ca buna sau oricare alt cuvant comun parca ar spune ceva urat, parca le-ar ponegri, ar minti....asa ca mai bine sa taca decat sa spuna prostii.......
desigur si sentimentul invers are aceeasi echivalenta, cand tu esti in postura sa-i urezi din suflet cuiva aceasta fraza.....simti ca ceva mai sus de tine te umple de o multumire si o fericire pe care nu le poti explica..........asa ca daca vine cineva drag pe care nu l-ati vazut de ceva timp nu va sfiiti sa ii transimeti aceasta bucurie pe care o simtiti si voi........

incotro ne indreptam....???

frate parca am innebunit nu altceva.....sex,sex,sex, toata ziua sex.....asa gandeste multa lume din zilele noastre........indiferent de varsta....de exemplu (v)irinel si (hor)monica columbeanu faceau fara nicio jena sex oral in public....hai sa zicem ca sunt sot si sotie, dar acest lucru mi se pare injositor pentru o femeie si atat de scarbos....mai ales intr-un restaurant...daca din greseala intra peste ei un copil, ramanea cu schele toata viata.......se pare ca am descoperit cheia succesului lui (hor)monica de al pastra pe "iri".....yuck.....:-&
marti eram la info si in pauza o colega a intrat p net si a deschis bara cu site-uri si din greseala a apasat pe primul din ele si cand s-a deschis am ramas amandoua socate:O:O:O:O.....si foarte scarbite....era un site pornografic...nimic scarbos pana acum.....dar poza de intrare arata trei mosi de 60 de ani, doi pupandu-se si cel de-al treilea facandu-i altuia sex oral.....imi venea sa vomit si ce nu mancasem....God unde au ajuns unii....deci mai ramane sa vezi babe de 70 de ani dandu-si limbi......
nu era de ajuns ca exista homosexuali, dar acum apar pe internet, printre care si mosi de 60 de ani....pe langa asta exista sex oral si anal....frate ce gaura mai folosesc astia in viitor??....nasul, urechile????.....e atat de scarbos sexul oral si de denigrant pentru orice care il practica ......si nu mai vorbesc de cel anal....ma intreb asa ca proasta pe aia nu-i doare curul....ce naibii????....eu nu stiu cat ne mai mentine Dumnezeu ca am luat-o rau de tot in jos....in curand o sa ajungem ca Sodoma si Gomora.......pe langa incest,sex oral,anal acum ne jucam si de-a Dumnezeu prin clonare......
si prin acest post ma declar impotriva homosexualilor, sexului anal si celui oral.......daca va place bine daca nu, nu....asta e, dar mie mi-e tare frica ca foarte curand Dumnezeu nu va mai suporta mult si in curand o sa vedem, oriunde ne-am afla, o cruce mare si rosie......

testele,examenele......in viata

doamne deja cand aud acest cuvant imi vine sa ma urc pe pereti........ce e un test in aparenta?o proba examinatorie prin care ti se verifica anumite cunostinte.....ce definitie pompoasa pentru un lucru atat de banal.....dai teste toata viata, scrise sau practice, anuntate sau neanuntate, constiente sau neconstiente si bineinteles , amanuntul cel mai important, luate sau picate.....incepi de mic cand parintii te intreaba daca recunosti anumite culori sau obiecte, continui cu alfabetul si apoi ajungi la scoala(primara+generala+universitate)......
testele de la scoala: pe o foaie pe care iti scrii numele si titlul lucrarii pe care vei rezolva mai apoi subiectele date de prof........si nu conteaza cum scrii si cat scrii ci cum scrii.........daca stii, pe acea hartie de buna sau proasta calitate va fi pusa o nota mare.......daca nu, o nota proasta.....asta desigur daca copiezi(si bine :D).........desigur ca trebuie si sa gandesti, adica nu poti sa inveti ca papagalul(de la cap la coada si daca te intreaba ceva din mijloc sa nu stii sa raspunzi)......doamne cat de stresant e un test si nu invatatul in sine cat ideea de test.....iti faci emotii degeaba si stai stresat de niste litere, un pix si o hartie care o poti folosi si in alte scopuri(mai putin curate ;)) ) dup-aia......si totusi cat mult depinzi de niste lucruri insignifiate precum acestea......o nota iti poate schimba media si/sau viata( in foarte multe cazuri....)......
de examenele, probele vietii te lovesti mereu dupa ce iesi "scolit".....sa dovedesti ca esti capabil sa lucrezi, sa lucrezi bine sub presiune, sa te dovedesti un bun parinte..........
testele sunt compuse din cerinta, rezultat si forma cum ajungi la un rezultat........desi unii sustin ca nu conteaza mijloacele de rezolvarea cerintei, ci doar rezultatul, nu e asa......mereu trebuie sa -ti justifici opiniile sau faptele.......e exact ca atunci cand vrei sa faci un cadou si nu reusesti sa il ieie pe cel potrivit se iarta pentru ca intentia conteaza............

nunta...ca un cosmar

se zice ca nunta e o sarbatoare, un eveniment la care sa te simti bine.....desigur asta e pentru invitati, nu si pt familiile implicate.....ca fata e si mai si: trebuie sa te scoli cu gainile odata, nu cumva sa pierzi programarea la coafor......apoi mai stai si pe acolo unspe mii de ore pentru ca sa arati frumos, sa le faci in ciuda "celorlalte".......apoi mai stai dupa fundurile altora sa mergi la cununia civila........pana acolo iti faci bataturi in picioare de pantofi de nu mai poti sa mergi, iti faci nervi pentru ca desi esti programat la o ora stabilita, datorita spagii intra vreo 3 familii inaintea ta.....urmeaza fotografiile cu toate clanurile......te duci acasa, te schimbi pentru cununia religioasa si restaurant.....la biserica tii lumanarea de 3 kg in mana vreo 45 de minute........urmeaza drumul catre restaurant care iti poate strica toata ziua daca e vreme urata afara......in fine a venit si momentul distractiei.....dansezi, vorbesti cu lumea, te dai un pic in spectacol ;))....mananci, ti se mai rup ciorapii, bataturile din talpa nu iti dau pace, si nu te lasa nici macar sa mergi.........ti se mai strica parul....il mai aranjezi.............vine tortul si cand in sfarsit momentul mult asteptat iti intra fumul, de la artificiile speciale, in ochi si iti dau lacrimile....spre sfarsit nici nu mai ai chef sa dansezi....esti obosit.....te duci acasa si te culci(cu dureri infernale de picior)
sa nu mai vorbesc de cautarile de dinainte de nunta: du-te si cauta rochie, costum, pantofi.....sa iti faci programari pentru tuns, coafat, sa angajezi dj-ul, fotografii..........
deci va spun ca orice s-ar zice despre nunta este un eveniment obositor pentru cei care se ocupa de organizare.....un adevarat cosmar deci cel mai bine e sa iti angajezi un om care se ocupa de toate fara ca tu sa misti un deget......

"dust in the wind"

Nu stiu cum sunt altii, dar eu prima oara cand am auzit aceasta melodie m-am indragostit de ea imediat......pur si simplu ma regasesc in ea complet.........
Suntem "dust in the wind" cu adevarat......singuri nu valoram nimic.....singuri suntem fara aparare exact ca si praful in vant, ca un firicel de nisip in desert ("just a drop of water in an endless sea").....dar daca ne-am uni fortele am fi ca o avalansa puternica, de neoprit.......desigur asa ceva e utopic pentru ca oamenii se urasc atat de mult si se invrajbesc unul pe altul ca daca ai incerca sa-i impaci ai obtine acelasi rezultat ca si cand amesteci uleiul cu apa.......
Imi place sa stau impotriva vantului si sa simt cum trece pe langa mine si asa este si viata noastra.....trecem pe langa natura exact cum zice cantecul.....cum zicea cineva : omul cand vede maretia lumii se simte mic si trecator("nothing lasts forever but the earth and sky"), insa avem un avantaj: doar el stie ca restul e nemuritor in afara de ea........
Uneori zicem sa facem o actiune intr-un moment, dar acel moment trece ca un gand fugar, ca un vis(" I close my eyes, only for a moment, and the moment's gone").....ne facem vise, sperante pentru o viata mai buna, mai frumoasa pentru noi, dar pentru ce?...toata viata luptam pentru ele si cand ajungem acolo ce se intampla?...cu ce se schimba viata noastra?.....noi putem sa schimbam exteriorul, dar interiorul niciodata.........tot ce facem, dupa moartea noastra sau poate chiar si inainte se va prabusi....nimic nu dureaza la infinit desi ne incapatanam sa vedem asta....... niciuna din realizarile noastre nu au o fundatie la fel de buna ca ce-a a pamantului....nu degeaba se zice ca cea mai mare forta de distrugere a lumii e chiar omul....(" All we do, crumbles to the ground, though we refuse to see").........
Acest cantec este foarte profund si foarte realistic, de aceea am vrut sa-l comentez putin, sa arat ca poate este un indem sa ne trezim la realitate..... sa ne scoatem bandajul de pe ochi..........